Au trecut 20 de ani de la masacrul din piata Tiananmen si regimul comunist din China n-a miscat un deget.
Guvernul nu are nici un motiv sa regrete represiunea din perioada "furtunii politice de la sfarsitul anilor '80" a relatat un purtator de cuvant al ministrului de externe reporterilor luna trecuta. "China a inregistrat rezultate remarcabile in dezvoltarea sa sociala si economica. Evenimentele au demonstrat ca drumul socialist cu caracteristici chinezesti pe care l-am urmat este in interesul fundamental al populatiei."
Un eufemism pentru cruzimea dictatoriala, "calea socialista cu caracteristici chinezesti" ar putea sa nu se ridice la inaltimea "Marelui Salt Inainte" sau a "Marii Revolutii Culturale a Proletariatului". Cu siguranta ca bunurile materiale si agitatia capitalista ce au caracterizat in mare parte China in secolul 21 sunt la o distanta mare de infometarea in masa si haosul inexplicabil ce au devastat tara in secolul 20. Dar sa nu ne facem iluzii: conducerea militara de la Beijing nu este mai ingaduitoare sau mai amabila astazi decat era in Tienanmen acum 20 de ani, si nu mai putin pregatita sa zdrobeasca pe oricine ar rezista puterii politice absolute.
Probabil ca nimic nu poate explica azi implacabilitatea totalitarismului conducatorilor Chinei decat persecutia lor asupra Falun Gong, o disciplina cvasi-religioasa de meditatie si exercitii de respiratie traditional, combinat cu invataturi morale despre adevar, compasiune si toleranta. Dupa standardele civilizate, este de neinteles ca un lucru atat de inofensiv si pacifist sa poata genera o represiune sangeroasa. Insa guvernul necivilizat al Chinei se teme de orice miscare pe care nu o controleaza, iar Falun Gong -- cu valorile sale ridicate atat de diferite de etica stalinista a regimului -- a atras zeci de milioane de aderenti, independent de Partidul Comunist.
Nu este nimic rafinat in ce priveste campania de 10 ani a Beijingului de suprimare a Falun Gong. La Centrul de Informare Falun Dafa descrie cateva din metodele de tortura pe care guvernul le foloseste pentru a-i destabiliza pe practicantii Falun Gong. Spre exemplu arderea. In sute de cazuri raportate, politia sau autoritatile lagarelor de munca fortata au folosit tigari, brichete sau fier incins pentru a-i tortura pe aderentii Falun Gong pe fata, pe piept sau in zona genitala.
Alte victime au fost introduse in carcere cu apa -- custi inchise scufundate in apa murdara. "Cateva carcere in apa… au tepi ascutiti patrunzand inauntru in custile mizere," a raportat centrul. "De obicei, carcerele sunt camere bine ascunse sau celule unde practicantii sunt fortati sa stea zile si nopti in bezna. Apa este adeseori extrem de murdara, continand gunoi sau deseuri ce lasa victima cu pielea descompusa." Alte metode de tortura includ socurile electrice, "hranirea" fortata cu apa cu sare concentrata sau cu ulei incins, si injectie cu substante daunatoare nervilor, capabile sa induca "stari terifiante de durere fizica si angoasa mentala."
Organizatii independente au ridicat numeroase alarme in legatura cu razboiul inuman al Chinei impotriva Falun Gong.
Raportorul special O. N. U. pe probleme de executii extrajudiciare a citat rapoarte in care prizonierii Falun Gong mor din cauza tratamentului sub custodia guvernului, si nimic din "aceasta cruzime si brutalitate ale acestor acte de tortura nu poate fi explicata". Amnesty International si Human Rights Watch au atras atentia in numeroase randuri asupra tratamentelor aplicate practicantilor Falun Gong. Asa au facut si numar mic de avocati curajosi chinezi, printre care Gao Zhisheng si Li Heping. In 2007 canadianul David Kilgour, fost procuror si membru al Parlamentului, a produs un raport detaliat care prezinta recoltarea cu organe de la practicantii Falun Gong, pentru a asigura necesitatile industriei chineze de transplanturi.
Toate aceste atrocitati sunt desigur doar o mica parte din ceea ce inseamna "calea socialista cu caracteristici chinezesti" pe care Beijingul o sustine cu ardoare. Guvernul Chinei nu este mai putin vicios prin persecutia crestinilor sau a tibetanilor budisti, sau a disidentilor democratici ce doresc libertate, sau a jurnalistilor care nu vor sa respecte linia Partidului Comunist, a celor fara de numar incarcerati fortat in "tabere de reeducare", sau a femeilor care vor sa decida singure cati copii sa aiba.
La douazeci de ani de la tipetele, sangele si macelul din Piata Tiananmen, Republica Populara Chineza este inca o mare carcera. "China este mai intii de toate un regim represiv" comenteaza cercetatorul pe problematica statului chinez, Ross Terrill. "Tema perpetua a tuturor politicilor Beijingului este ca natiunea sa fie condusa printr-o dictatura leninista ce incearca sa ramana la fel." Acesta era adevarul in 1989. Ramane adevarul si astazi.